Erotismul dragostei

   O senzație de rece pe pielea fierbinte îmi trezește simțurile adormite după un joc erotic al dragostei mult așteptate. Două degete ce se tot plimbau pe conturul coapselor deja descoperite de lenjeria martoră a secretului nostru.  O mângâiere ușoară a buzelor şi un sărut  lung pe gâtul descoperit de buclele răvășite, care se lasă ușor până pe sâni. Îi căutam degetele alea incitante, buzele alea senzuale cu care-mi șoptise că-s cea mai frumoasă și sexi femeie din lume. Mă amăgește cu atingeri tandre, cu senzația unificării a două suflete ușoare...purtătoare de dragoste.

    Îmi vine să urlu de bucurie și să-l mai iubesc încă odată. Dimineața asta nu visez, ci mi s-a îndeplinit visul. N-aș vrea să deschid ochii atât de repede, aș vrea să mă mai trezească încă odată și încă odată...de câte ori e nevoie. Mi-am dăruit toată senzualitatea şi toate visele. S-au împletit împreună cu dorința și au deschis împreună poarta spre iubire...

    Răsuceam cearceafurile de parcă ne roteam odată cu Pământul. Exersam ritmurile inimii în acord cu respirația. Ne mototoleam, ne sifonam, ne luam de la capăt, ne îmbinăm și ne reluam.

    Un simplu dans de tango în patul vechi din casa amintirilor. În mijlocul beției de senzații să te trezești că vrei să-mi seduci iarăși pielea, să-mi guști sărutul și apoi să-mi împletești părul așa cum energiile noastre s-au împletit printre atingeri, gemete, cuvinte picurate pe sâni, pe coapse, pe tălpi, printre plăceri primordiale acompaniate de scrieri ale degetelor în acorduri de simțuri.

   O noapte, un ceas, un Univers deschis de doi creatori de iubire într-un act sacru. O placere acceptată de ambele trupuri și dorită de ambele suflete.

With LOVE,

A.S.

Nu mai e timp

        Viața e nedreaptă. E nedreaptă pentru că aşa vrem noi, pentru că nu o luăm în serios, pentru că glumim cu cele mai serioase gânduri, pentru că plecăm exact când ar trebui să rămânem, pentru că ne îngropăm în minciună, pentru că nu avem puterea de a accepta propriul adevăr, pentru că ne irosim timpul cu greșeli, în loc să ne focusăm pe ceea ce este întradevăr constructiv, pentru că ne e mai uşor să distrugem cu un şut decât să construim cu două mâini şi un creier, pentru că am uitat să iubim, pentru că jignim când ar fi trebuit să ne înțelegem pe noi şi pe semeni noştri. Noi râdem, plângem, dezbinăm, blamăm, urlăm pentru că ne e frică de noi, de viaţă, de sentimente, de iubire. Confundăm adesea iubirea cu trădarea, iertarea cu ura, adevărul cu minciuna...

    Pentru că avem vieți de salvat şi situaţii de experimentat, pentru că avem gânduri de construit şi oameni de iubit, pentru că suntem înconjurați de oameni frumoşi, pentru că am fost creați în cel mai suprem act de iubire, pentru că trăim datorită Universului, pentru că mai avem o șansă în această viaţă, pentru că mai putem încă simţi recunoștința, pentru că încă mai putem cere iertare, pentru că încă mai putem iubi, pentru asta trebuie să trăim frumos. Pentru că nu mai e timp....
With LOVE,
A.S.

Război vs. iubire

   Câmpuri de bătălie se întind în faţa ochilor, pe după munți, pe întinse câmpii și ne-ajung și pan’ la suflet. A fost vreme de război între noi, un război de sentimente și fiori. M-ai cucerit cu flori și sărutări și m-am predat dragostei.

   O, Doamne cât de bine-i să fii sub autoritatea iubirii și torturată de fiori și sărutări. Cât de mult mi-a crescut iarba pe suflet și câte rândunici și-au făcut cuibul aici, pe câmpurile bătăliei! Ne-am contopit!

   Te-am respirat în vreme de pace și te-am iubit în vreme de război.

   Ne-am compus din paradoxuri, ne-am destrămat în neant, am zburat în văzduh și am păcătuit în iad.

   Mi-a lipsit curajul, iar strategia am construit-o în ură, pe când a ta a fost gândită în vreme de iubire cu sinapse, tipuri de reacții, idealuri și vise.

   Relația, unde termenii antagonici se atrag și se resping reciproc, pe rand, fiecare deget cu centimetrii de simțiri.

With LOVE,

A.S. 

Ultima data...

Ultima clipă, ultima strângere de mană și un ultim strop de iubire într-o ultimă privire. Așa-s despărțirile. Frumoase, urâte, pline de emoție sau pline de furie. Sunt călduroase sau reci şi lași acolo toate sentimentele, toate gândurile, toată magia şi energia.

   Dac-ai şti că-i ultima dată când îi mai simți bătăile inimii, l-ai vedea pe de-a-ntregul, un om minunat c-un braț de vise sau l-ai vedea ca pe cel mai înfiorător personaj de desene animate? I-ai contura chipul într-un tablou pus pe noptieră? I-ai sădi flori în suflet sau i-ai smulge tăcerea? L-ai mângâia cu iertare sau l-ai trimite la dracu?

   Şi dacă te-ar săruta c-o ultima fărâmă de iubire, așa brutal sau senzual, cum o făcea odată, l-ai strânge în brate să-l smulgi din lumea asta și sa-l bagi în suflet?

Cu ce strângere de mană i-ai da drumul? Cu ce cuvinte l-ai iubi? Cu ce gânduri ai porni? Cu ce șoapte l-ai săruta și cu ce vibrație l-ai atinge?

   Sau ai tăcea...aşa brusc, îndelung pentru a păși încet, ușor, pe neînsemnate în suflet și să nu mai pleci niciodată? Ai tăcea pentru a asculta cântecul inimilor voastre? Ai tăcea pentru a vă reuni încă odată? Ultima dată? Ai tăcea pentru a medita, pentru a renaște?

   Când taci, toată revolta din tine se liniștește, te dezbraci de substraturi, de cuvinte grele și auzi iubirea și iertarea. Când taci, îi dai răgaz inimii să bată, să simtă, să rezoneze şi să ierte, să audă, să asculte și să înțeleagă.

   Se aude ceva! Se aude vocea din noi, din iubire și emoție.

  Cuvintele pot îngropa sentimentele. Cuvintele pot murdari. Cuvintele pot strica într-o clipă ceea ce simțurile au construit într-o poveste. Lasă-le să plutească!

   Dacă ai ști că-i ultima iubire, i-ai spune ceva sau ai tăcea?

With LOVE,
A.S.

Dorinta dreptelor

     L-am zărit de-atâtea ori la fereasta mea. La fereastra minții mele, căci casa nu prea mi-o vizita. Poate că-i era teamă de atâtea începuturi, oricum ambii eram obișnuiți cu singurătatea. Un suflet în plus ar fi stricat viețile noastre... Ne aflam în perioada în care descopeream în noi locuri miraculoase. Ne doream unul pe altul, dar mai plăcut era să ne analizam reacțiile.

      M-am trezit de atătea ori să-mi aștern gândurile și să-mi desenez emoțiile. Era puterea insipirației mele, cunoașterii universului. Nu el, căci nu ne-am mângaiat pielea, nu ne-am intersesctat corpurile, nu ne-am smuls tandrețuri în zilele geroase și nici nu ne-am răcorit cu sărutări în zilele caniculare.

     Mi-a scris într-o zi pe palmă și a lasat un mesaj pentru o viață întreagă, un fel de urmă a unui suflet evoluat care și-a marcat prezența, știind că va fi un trecător prin viața mea.

     '' Eram ca două drepte paralele, dar cu o voință de a deveni perpendiculare. Când am format unghi derept, ne-am cutremurat revenind la formula inițială. Am mai avut și alte tentative, iar când eram pe cale să devenim ce ne doream, ne-am razgandit...Voiam să devenim un cerc.''

With LOVE,
 A.S.

Femeia

     Când te ceartă femeia din ea, îi pasă de tine. Atunci când e nervoasă, las-o să se manifeste! Îi va trece repede fiindcă nu a avut motive întemeiate. Pur și simplu s-a bazat pe tine, iar tu i-ai înşelat așteptările. Dar când devine tăcută, pune-ți semne de întrebare! E momentul în care se gândește să renunțe fiindcă și-a pierdut interesul. 

  Oare câte straie poate purta o femeie? Și-n câte feluri și timpuri poate iubi?

  Gesturi, tandrețuri se pot naște în fiecare clipă pt fiecare suflet ce o atinge, dar nu și în lumi diferite.

With LOVE, 

A.S.

Spectacolul din mine

   Picături de ploaie dansează odată cu sufletul meu și al lui...într-o zi de mai.

  O ploaie de vară ne găsește pe stradă ținându-ne de mână sufletele mari.

  Regăsesc în fiecare ploaie acea emoție ancorată în acel moment magic.

  Era un el, un suflet de copil pur, iubitor și fericit, legat de al meu pentru un timp scurt, dar suficient cât să-mi umple sufletul cu o amintire înfloritoare.

  Iubesc ploaia pentru că iubesc momentul, pentru că iubesc emoția, pentru că iubesc senzația întâlnirii dintre picăturile reci de ploaie și pielea de pe trupul meu încălzit de sufletul înflăcărat.

  Dacă ar fi să-i mai văd ochii, m-aș regăsi în acel moment, când mâna-i caldă mi-a alinat tot zbuciumul de atunci, toată agitația celulelor și toată forfota gândurilor le-a spulberat...ducându-mă în paradis.

  Eram în centrul Universului, în centrul terenului de fotbal, unde pășiserăm cu atâta dorință. Stăteam jos, față în față, atingându-ne mâinile, privindu-ne sufletele, uimindu-ne și bucurându-ne de ceea ce trăiam. Eram 2 copii cu suflete pure, încărcate cu cele mai frumoase gânduri de iubire, ce nu știau cum să descrie acel moment.

  Nu mi-a fost teamă să-l iau de mână și să-l pun acolo, în locul în care am știut că vom avea parte de cea mai tare experientă, schimbul de energii ghidat de către Univers. Nu m-am gândit nicio secundă că m-ar putea cataloga drept nebună pentru gestul meu, pur și simplu o forță interioară îmi dădea încredere în mine, în el și în ceea ce urma să se întample.

  M-am simțit iubită, apreciată, binecuvântată de Univers. Mi-am umplut conștiința cu o diversitate de senzații, trăiri și bucurii. M-au cutremurat minute în șir picăturile magice și m-am condus într-o stare de beatitudine, unde m-am simțit ca acasă, linistită, implinită, în sigurantă.

  E timpul să-i mulțumesc Universului pentru acea întâlnire cu inocența mea, pentru acel spectacol din mine, pentru că am fost privilegiată să-i fiu scenă, iar energiile mele, actorii.

  Azi, privind pe fereastră stropii de ploaie, imi e dor de sufletul meu purificat și neînfricat, care poate face din orice situație un ritual magic.

With LOVE,

A.S.

 

Cele zece adevaruri (Cherie Carter-Scott “If Life Is A Game, These Are The Rules”)

Lectia nr. 1: Vei primi un corp

Corpul pe care il primesti la nastere este unic si, indiferent daca iti place sau nu, este al tau pe toata durata vietii. Fii de acord cu el, accepta-l, primeste-l. Nu vei mai primi un altul, de-a lungul acestei existente pe Pamant. Iar ceea ce e cu adevarat important, este ceea ce se afla inauntrul tau, dincolo de trupul fizic. Nu sunt doar vorbe.

Lectia nr. 2: Ti se vor da lectii

Pentru ca ai fost trimis in viata si ti s-a dat un corp, vei primi in continuare si lectii. Viata este un sir nesfarsit de lectii din care, indiferent de varsta, sex, viata, timp si perioade temporale, vei avea de invatat de fiecare data. Cu fiecare zi care trece, vei avea cate ceva de invatat. Cu fiecare zi care trece, vei acumula experienta de viata. Cu fiecare zi care trece, te vei lovi de cate ceva. Vei fi nevoit sa inveti, vei vrea sa inveti. Iar traversarea acestor lectii, acumularea de experienta dau, de fapt, sens existentei tale.

Lectia nr. 3: Nu exista niciodata greseli. Doar lectii

Incercarile, reusitele, dar si greselile, fac parte din lectiile pe care le ai de invatat. Victoriile fac parte din lectii. Experientele nefericite si nereusite fac parte din lectii. Greselile sunt iminente – poate chiar necesare – pentru a atinge intelepciunea spirituala. Este important sa-ti percepi greselile personale, dar si pe ale altora, ca facand parte integranta din procesul de invatare. Este important sa iesi din ele cu fruntea sus si cu zambetul pe buze – zambindu-ti tie, zambindu-le celorlalti, iertandu-te, iertandu-i pe ceilalti, aratand compasiune, aratandu-ti compasiune tie insuti. Iertarea inseamna stergerea datoriilor emotionale, eliberarea de orice resentiment sau sentiment de vina. Iertarea nu inseamna doar o lectie in plus, ci o lectie  invatata, un pas urias spre ceea ce ti-ai propus.

Lectia nr. 4: Lectia se repeta, pana cand este invatata

Lectiile sunt repetate, pana la invatarea lor completa. Mai mult ca sigur ca asa este. Lectiile se incapataneaza sa revina ostentativ in viata ta, pana cand vei fi capabil sa le intelegi ca atare, pana cand vei intelege ca o greseala nu este un capat de lume, ci doar cel mult o lectie. Provocarile, problemele, nemultumirile, toate acestea vor aparea in mod constant in viata ta, daca nu le percepi ca pe ceea ce sunt. Niste provocari, nemultumiri, probleme, LECTII din care ai intotdeauna ceva de invatat… Eliminarea probemelor inseamna, de fapt, acceptarea cauzalitatii si asumarea propriei responsabilitati pentru ele. Ca sa inveti o lectie, trebuie sa iti asumi greselile invatarii ei. Trebuie sa iti asumi responsabilitatea pentru ele si pentru ceea ce ti se intampla – fara sa cauti vinovati in jurul tau, fara sa gasesti pretexte sau motive pentru nefericirea ta actuala.

Lectia nr. 5:  Nu incetezi niciodata sa inveti

Crezi ca, la un moment dat, vei termina de acumulat lectii si informatii. Crezi, la un moment dat, ca ai invatat tot ce se putea invata. Ca mai mult de atat nu se poate. BA SE POATE. Intotdeauna vei avea ceva de invatat. ALTCEVA. Atata timp cat esti in viata, atata timp cat ai un trup si un suflet si te lasi prins in ritmul vietii, vei avea de invatat. Asta, pentru ca nu exista etapa a vietii tale, din care sa nu ai de invatat. Daca reusesti sa fii flexibil, sa-ti constientizezi punctele slabe, sa te desprinzi de obisnuinta, adaptandu-te schimbarilor, iti vei inlesni cu mult procesul de invatare si drumul catre multumirea de sine.

Lectia nr. 6: Nu exista un acolo, mai bun decat aici

Nu exista un acolo, mai bun decat aici – chiar daca asa pare. Nu exista un acolo, mai bun decat aici, daca vrei sa fii fericit ACUM. Ca sa fii fericit in acest moment, trebuie sa te bucuri de ceea ce ai in acest moment. Trebuie sa extragi din ceea ce ai ACUM, ceea ce este mai bun. Trebuie sa fii multumit de tine insuti, de punctul in care ai ajuns, de alegerile pe care le-ai facut, fara conditionari. Ceea ce este aduce mai rapid fericirea, decat ceea ce ar putea sa fie, ceea ce ar putea sa fie in alta parte, in alte circumstante, in alte conditii, langa o alta persoana, intr-un alt timp, poate alta…

Lectia nr. 7:  Cei din jurul tau sunt oglinzi care te reflecta pe tine

Lasa deoparte tendinta de a-i judeca pe ceilalti, de a-i respinge, de a-i iubi, de a-i uri, de a-i tine la distanta. O faci intr-un mod subiectiv, raportandu-te la lucrurile pe care le judeci, le respingi, le urasti sau le iubesti la tine insati. Acceptarea de sine (cu felul tau de a fi, de a simti, de a gandi), asa cum este sinele tau, este o lectie pe care trebuie sa o inveti, ca sa ii poti accepta pe ceilalti, asa cum sunt ei.

Lectia nr. 8: Doar de tine depinde ceea ce ti se intampla in viata

Ceea ce ti se intampla in viata depinde de tine – si doar de tine. Nu este un truism. Alegerea iti apartine. Ai la indemana, la fel ca toti ceilalti, resursele necesare pentru a obtine ceea ce iti doresti de la viata. Startul spre fericire se da de la aceeasi linie. Ca sa reusesti, uneori trebuie sa inveti sa si pierzi, sa lasi sa plece, sa depasesti momente, sa ai curaj, sa indraznesti, sa visezi, sa-ti aduci aminte ca ai putere, sa crezi cu adevarat ca destinul tau depinde de tine.

Lectia nr. 9: Raspunsurile pe care le cauti se gasesc, de fapt, inauntrul tau

Toate raspunsurile pe care le cauti in jurul tau se gasesc, de fapt, inauntrul tau. Asculta-te, stai de vorba cu tine, vezi ce-ti spun instinctele, vezi care sunt cele mai ascunse dorinte ale tale, vezi care sunt sentimentele tale cele mai profunde. Ai incredere in ceea ce iti spun toate si ai incredere in tine. Lasa-le sa te inspire. Lasa-le sa te transforme. Iti pot furniza cel mai precis si corect raspuns pe care l-ai primit vreodata.

Lectia nr. 10: Vei uita toate aceste reguli, la nastere.

 Cherie Carter-Scott “If Life Is A Game, These Are The Rules” (Daca viata este un joc, acestea sunt regulile)

Îmi place...

  Îmi place să presar bucățele din mine pe unde pășesc, în fiecare casă unde-am locuit, în fiecare pat unde-am dormit, la fiecare balcon sau fereastră de unde-am privit. Fiecare păstrează parfum din sufletul meu...

  Uneori le-am zâmbit, alteori le-am lăsat ca suvenir câte-o lacrimă. N-am să rămân șubredă și n-am să-mi sărăcesc sufletul dacă-l las peste tot.

  Vreau să mă simt pretudindeni, pe fiecare stradă pe care-am mângâiat-o și-n fiecare suflet cu care-am respirat aceeași emoție. N-am să rămân săracă, nu mă ofilește plăcerea.

  Mă învie energia din locurile și oamenii în care exist!

With LOVE,

A.S.

Ritualul...

   Am inițiat un ritual de curățare a sufletului meu poluat. Un ritual conștient ce presupune dezinfectarea amintirilor, eliberarea spațiului plin de obiecte inutile, spălarea paharelor pline de ruj, aruncarea la coșul de gunoi a șervețelelor pline de durere, înainte de a-mi lăsa câmpul energetic să interacționeze cu cel al altei ființe, înainte de a trece la schimbul subtil de informații. Casa mea va fi mereu curată, gata să primească oaspeți cărora să le ofer rezerve din sufletul meu generos. După plecarea acestora voi șterge cu grijă orice urmă de amintire neplăcută și voi păstra în tablouri, chipuri smerite.

  Capăt din fiecare întâlnire noi resurse pentru a îmbrățișa următoarea experiența, pregătesc încă de pe acum dulcețuri pentru anotimpul în care voi petrece momente de liniște printre vechile cărți ale vieții mele....

With LOVE,

A.S.

Scrisoare de la Viaţă

Din inimă                                                                            11.07.2014

                                                                     Dragă omule,

   Azi ți-am amintit că nu pornesc odată cu tine de la start și nici nu mă opresc în loc atunci când pierzi sau câștigi. Am ritmul meu. Așa că nu mă forța și nu mă lega de gât ca pe o cheie. Doar simte-mă, trăiește-mă! Nici nu știi când vei învăța să zbori.

   Eu nu mă învârt în jurul tău. M-am așezat în tine...și-mi e bine. Am o priveliște minunată și vreau să te invit s-o vizitezi și tu. Câteodată cred că ești orb în suflet. Și tu știi oare cam cât infern poate exista într-un asemenea loc întrucât nici nu mă observi? Trăiesc pretutindeni, în oameni, în păduri și în nori. Apreciază-mă! Spune-le oamenilor, prin care mă manifest, cantitatea de iubire ce o cântăresc! Expune-le interiorul tău! Mângâie-mi frunzele, ascultă-mi ploaia, miroase-mi teiul! Lasă fiecare formă de energie în care exist să pătrundă în tine. Arată-le iubire și respect, azi, cât simți, căci poate nu va mai exista o data viitoare. Poate vei învăța să zbori mai devreme decât crezi și atunci n-ai să mai ai simțiri.

   Când sunt cu tine, puține lucruri le mai poți lua de la zero. Le iei așa cum sunt, te conformezi chiar dacă ai vrea să le repari. Îți e jenă, îți e teamă și amâni. Amâni pentru un nou răsărit plin de speranțe, dar realizezi că tot tu cu mine și aceleași sentimente am rămas.

    Privește-mă pe mine, viața ta! Îți place cum m-ai crescut? Ai vrea să mă educi? Ai vrea sa-mi pui la fereastră un coș cu bucurii? Atunci rostește adevărul! Fă-ți curaj și arată-le cam câtă iubire au sădit în tine cei din jur. Nu lăsa clipa să se ducă odată cu mine. Profită! Simte-o! Trăiește-o! Căci va veni o zi când ai să faci bilanțul oamenilor plecați din viața ta. Unii au plecat de bunăvoie construindu-și cuiburi în alte inimi sau în alte pământuri, iar pe alții i-ai gonit tu, regretându-i mai apoi că ți-au smuls ocazii pentru a evolua. Poate ai vrea să le expui interiorul tău chiar cu riscul de a fi judecat. Dar dacă vrei să te eliberezi, fă-o! Exersează în oglindă mai întâi, dar să nu dureze prea mult.

Eu nu te părăsesc, eu te conduc spre nemurire!

Cu dragoste,

Viața!

P.S. Nu aștept răvaș de la tine. Tu doar încearcă să te dezbraci de prejudecăți și să faci ceea ce simți.

Despărțirea pe nesimțite

     Nu e vorba doar de momentul în sine pe care nu l-am simțit sau nu ne-am dat seama când și cum ni s-a scurs printre degete, e vorba și de nesimțire în sensul cel mai jignitor pe care-l poate lua o persoană, neavând curaj să pună punctul pe "i" și să-i înșiruie partenerului o lista infinită de motive pentru care a ales drumul cuvenit lui. Spun "drumul cuvenit lui" pentru că atunci când ești hotărât să faci asta înseamnă că realizezi, după ce cântărești situația, că cel mai bine pentru tine e să-ți iei tălpășița, după ce omul de lângă tine ți-a dat, fie o lecție scrisă cu bold, fie un pumn zdravăn în cel mai nepotrivit moment.

    Sunt oameni care se lasă acolo și se uită pe ei. Se uită adesea printre perne sau certuri, printre păduri sau pășuni, sau pur și simplu în brațele unui străin. Asta înțelegându-se de la sine că astfel a evoluat iubirea puternică din înflăcăratele inimi. Încet, încet se sting, ba cu apă, ba cu vin, ba cu o ieșire extraconjugală, că deh...corpul simte nevoia să iasă din anonimat primul, iar sufletul îți zice las' ca merge, las' ca trece, las' ca nu aflaă, las' că iartă. Merge pe naiba, poate doar în genunchi când te târăști până la primele întâlniri și nu mai simți nimic, doar niște imagini ca-ntr-un diafilm se rotesc în fața ta. Te ridici și rostești ca un obsedat sau ca un nebun ce-și vindecă nebunia singur că trebuie s-o pui de înmormântare, unde mai adaugi și că era decedată de ceva timp (de iubire tot pălăvrăgeam). Eiii...acum realizezi tu de unde certuri, neînțelegeri căci mirosea. De reînviat n-ai cum...că-i dusă. Ți-aș spune să cumperi alta, dar pentru asta trebuie să cauți magazinul unde se vinde iubire...

    Aici ajunge nesimțirea. Să-l ții pe lângă tine ca pe-un cățeluș odată ce realizezi ca n-ai ce-i da sau să-l gonești?

    Gonește-l, dar nu cu picioarele!

    Nu-ți lăsa viitoarea fostă jumătate să-și chinuie inima cu fel și fel de gânduri, destul cât s-a chinuit cu tine. Dacă tot decizi să vă eliberați și să zburați din cuib, arată-i și cum să zboare corect.

    Fie-ți milă de tine și de celălalt! Odată v-ați strâns mâinile ca la un pact, oferă-i aceeași încredere și acum în singurătate! Arată-i plăcerea singurătății așa cum i-ai arătat și plăcerea vieții în doi.

    Lasă-ți amprenta pe unde pășești, dar nu-n noroi, ci-n suflet.

    Despărțirile sunt făcute să doară! Doare oricum, dar o putem diminua creând situația potrivită și oferind sprijin.

   Doare despărțirea, dar mai tare doare obișnuința.

   Sustrage-te pe nesimțite, dar nu deveni un nesimțit! Rămâi om până la final!

With LOVE,

A.S

Mulțumesc, străine!

   Straine, mulțumesc că-mi zâmbești în fiecare zi. M-am obișnuit cu tine, parcă-mi intri-n suflet când îmi dăruiești zâmbetul ăla fără motiv sau poate se vede pe fața mea că-ți cer să fii deschis și să te simți în largul tău când treci pe lângă mine.

   E terapia pe care o căutam ca o nebună, alergând în necunoscuturi. Am realizat în ziua în care n-am ieșit să te întâlnesc, în ziua în care am pășit în interiorul meu să observ ce reacții ai stârnit, să număr zâmbetele ce mi le-ai oferit în viața asta, să te analizez pe tine și momentele în care ai făcut-o. Să nu crezi că le-am uitat căci le-ai marcat pe multe dintre ele, apărând ca prin minune. Ți-ai făcut timp pt mine. Gândurile tale au ieșit la iveală și fără să vrei te-ai oferit pe tine drept psiholog al oamenilor de pe drumuri. Ne-am simțit mai apropiați, ca și când ne-am fi unit forțele și am devenit invincibili.

   Străine, cred că într-o altă viața am fost prieteni. Ne întâlnim în vise și ne povestim de-ale noastre, râdem, dansăm și poate de asta ne zâmbim când ne întâlnim. Fără să vrem, purtăm în noi fărâme din celălalt. Cred că nu demult ne-am despărțit pentru a experimenta necunoscutul. Noi ne-am scris povestea asta împreună într-o noapte și ne-am hotărât să ne aventurăm. Mai știi?

    Iar despre zâmbet...zâmbetul e semnul nostru pentru a ne asigura că-i totul bine, altfel ne-am îngrijora. Când nu o faci, simt că-i ceva neregulă cu tine și te privesc, încerc să-mi dau seama ce simți, de ce-ai avea nevoie, uneori îți adresez câteva cuvinte, alteori îți întind o mână, un ban, o privire sau te las în pace fiindcă știu că de asta ai nevoie, iar când ajung acasă mă rog pt tine.

    Străine, tu te transformi de fiecare dată, ba într-un copil gingaș și fără griji și-mi amintești cam cât de simplu e să fii liber și să faci ceea ce-ți spune inima, ba într-un bătrân fără energie, dar care încă se mai bucură de ceea ce a experimentat. Din postura asta zâmbești și plângi de fericire și-mi oferi încredere că îmi pot atinge visurile. Într-o zi ai fost și cerșetor, om al străzii și mi-ai demonstrat că în ciuda dificultăților financiare poți încă zâmbi, trăi și bucura de orice întâlnești în cale. N-am să te uit nici când te-ai transformat în taximetrist sau în doamna de la ghișeu și m-ai învățat că poți fi draguț chiar și în momentele de stres, sau când ai fost un simplu om pe care nu l-am mai văzut niciodată. Ai notat în mine lecții simple care-mi construiesc gândurile, apoi faptele.

   Străine, de multe ori mi-ai fost apropiat, iar pe parcurs mi-ai devenit profesor, antrenor, prieten sau coleg. M-ai învățat cât de simplu poate fi să oferi un zâmbet ție și celorlalți, căci dăruindu-le celorlalți capeți încredere în tine, căci cu un gest mărunt poți schimba fizionomia fețelor și sufletelor celor ce interacționează cu tine.

With LOVE,
A.S.

În mama mea trăiește Dumnezeu

       În mama mea parcă trăiește Dumnezeu. E un creator de vieți. Pe unde pășește oferă viață...casei și grădinii pe care le-a aranjat după bunul plac cu mici lucrușoare, alte minuni ce i-au ieșit din mâinile alea de magician. Când mi-a dat viață, a pus din ea în mine, din carnea și emoțiile ei. M-a ținut de mână, mi-a sărutat fruntea, mi-a oferit cadouri precum bunătatea, smerenia și frumusețea ei, mi-a conturat fiecare trăire, m-a învățat să merg, m-a pregătit pentru viață. Nu știu de unde a știut să facă toate astea, dar i-a reușit.

     Îi plac copiii și i-a iubit pe toți. Când eram mică, vedeam în ea puteri magice. Toți veneau la ea, ba pentru a-și face temele, ba pentru o lecție de înfrumusețare, ba pentru o ședință ca la psiholog. Știa de toate și nu înțelegeam cum de au loc atâtea în ea. Atunci eram geloasă, căci tot timpul cineva îmi fura mama, dar acum văd câtă bucurie ședea în ea când îi ajuta pe alții.

     E simplă în cuvinte, dar pune suflet și le dă emoție și viață. Când îți vorbește, parcă te pătrunde. Găsesc în ea o enciclopedie întreagă...căci orice aș întreba-o, știe. Poate pentru că și-a mutat biblioteca în ea sau poate că viața i-a scris o carte și i-a dăruit-o.

    Văd în ea o mașinărie care poate face atâtea activități deodată și fără să obosească. Îmi amintesc o scenă din bucătărie - ea făcea atâtea, iar eu un singur lucru, ea nu obosea, eu da. Întrebându-mă ”Cum eu pot, iar tu nu?”, fără nicio ezitare i-am răspuns “Pentru că tu ești o super mamă, un fel de Dumnezeu mai mic”.

    O admir pentru frumusețea  și eleganța ei, pentru că știe cât valorează, pentru că s-a vindecat singură, pentru cât a călătorit și pentru cât a studiat. O iubesc pentru că știe să iubească necondiționat, pentru că și-a rupt din viața ei, sacrificând-o pentru micile ei creații, pentru că din ea ies întotdeauna minuni, pui de Dumnezeu.

 With LOVE,
A.S.  

 

Când ierți

  Când îi ierți pe ceilalți, te eliberezi pe tine. Elimini din minte gândurile murdare ce au luat contur după forma altora și ștergi din suflet emoțiile și sentimentele ce te-au ținut legat și frustrat.

   Nu iertasem pe nimeni. Nu pentru că mă doborâseră de atâtea ori, ci pentru că mă loviseră la aceeași rană. Nici nu apucam bine să-mi vindec suferința, că venea următorul și o zgândărea, dar nu numai că o zgândărea, eu simțeam de parcă-mi înfigea piroane... și dă-i iară cu rivanol și tampoane. Istoria se repeta și tot repeta, iar eu tot nerefăcută rămâneam.

   Nu-i iertam... căci normal că mă durea. Poate că îi uitam... căci la câți au fost...Uneori chiar îmi doream să-i șterg  de pe listă, dar nu-i iertam, nu-i lăsam nici să iasă din mine, dar nici să mă atingă. Îi țineam acolo să am pe cine da vina și pe cine-mi vărsa nervii atunci când iar eram la “spital”. Și uite așa cu fiecare lovitură și trădare, încrederea scădea, iar eu plecam mereu în căutarea ei prin alte colțuri neexplorate și neștiute. Și o să spui :„Și nu-i normal?”. Păi evident că nu-i normal. De ce să pleci să-ți deschizi alte uși, poate aceleași, când tu nu ai învățat să o închizi pe ce-a din urma ta?

   Ei bine cu cât nu iertam, cu atât “Cineva” îmi trimitea pe lângă mine persoane, dacă nu identice, atunci sigur asemănătoare, poate-poate pe astea le voi scuti de injurii și ranchiună. “Cineva-ul” ăla tot încerca să-mi atragă atenția la cât de oarbă sunt repetând la nesfârșit aceeași greșeală, iar eu nimic. “Ceilalți să se schimbe, ei sunt vinovații!”. Și uite așa când eu judecam și alții mă judecau, când eu mințeam și alții mă mințeau, iar când nu apreciam, nici alții nu mă apreciau. Dar tot speram să găsesc perfecțiunea. Păi cum să o găsesc când eu eram toată în noroi? Când eu eram o rață, cum  îmi permiteam să visez la o lebădă? Aveam în mine un tupeu fantastic și o răzvrătire interioară. Dacă mă auzeai ce-mi doream, ce aveam și ce ofeream, ai fi zis că și un copil mic era în stare să-mi dea un bobârnac în nas ca să mă trezesc.

   I-am iertat pe toți, pe rând, pe fiecare în parte, am discutat, dacă nu cu ei, atunci cu mine, i-am înțeles, le-am lăsat spațiu să se miște în voie pe lângă mine fără să mă deranjeze, pe unii chiar să mă țină de mână dacă doresc.

   M-am iertat și pe mine căci i-am ținut aici în închisoarea asta blestemată și i-am purtat cu mine în lume neavând spațiu pentru cei ce poate ar fi intrat ușor într-un suflet curat. M-am iertat pentru că am dat oameni ai datoriei pe colecționari de plăceri și pentru că i-am urât pe alții și pe mine, când puteam să le mulțumesc, să-mi notez lecția și să închid ușa.

   V-am iertat pe toți căci am reușit prin voi să mă iert pe mine.

With LOVE,
A.S.

O școală pt ăștia mari

   Sa înființeze cineva o școală! O școală pentru noi ăștia mari.
   Avem nevoie să reînvățam să simțim, să privim, să trăim pur și simplu. Este bună și gândirea, dar parcă a pătruns în noi  și le-a deranjat pe celelalte. Prea trecem prin viață ca printr-un muzeu comentând exponatele. Ba admirându-le, ba criticându-le. Opriți-vă, așezați-vă și jucați-vă cu gândurile, cu sentimentele! Ele sunt simple ca picătura de rouă, noi le facem sa se evapore.

   Avem nevoie să învățam să aducem spațiu în suflet! Simt că nu mai avem loc de atâta singurătate. Dacă nu, măcar să învățam cum să ne facem curățenie în suflet, să le facem loc sentimentelor pure. Uitați-vă la copii! Ei n-au gândit prea mult și au sufletul plin de iubire și iertare. Au sufletul încăpător cât pentru un univers întreg. Ei nu stau niciodată să se gândească la răspunsurile potrivite. Ei doar spun ce au în suflet.

   Primește în cămăruța ta tot ce te face fericit, de la locuri până la oameni! Bate-ți în cuie tot ce te emoționează și eliberează ca nu cumva să ți le ia cineva. Nu planifica nimic, doar simte ceea ce ai vrea să fii. Lasă-i pe oameni să te viziteze, ba chiar cere-le și un autograf pentru o amintire pe vecie. La final, tuturor le vei mulțumi pentru cum va arata căsuța ta.

   Nu-i așa ca-i minunat să vă vină să vă suiți la cer? Emoționantă e clipa când te poți exprima fără cuvinte, când fără să vrei corpul tău emite vibrații, energii ce vin direct din locul ăla sacru și atinge alt suflet reușind să-l calmeze și să-l deschidă.

With LOVE,
A.S.

Discuții

   - De ce îl vrei?

   - Mă incită că scoate din mine cele mai grele gânduri.

   - Ar fi trebuit să-l urăști.

   - Îl urăsc azi, dar mâine îl doresc. Îl doresc pentru că mă doresc pe mine descoperită. Nu m-a descoperit nimeni până acum, nici măcar eu.

  - Dar ești tristă când vorbești de el. Tu nu erai tristă niciodată. Tu care râdeai non stop, tu care erai sursa energiei noastre, tu care vorbeai și le știai pe toate, tu care-i dădeai dracu pe toți la prima greșeală. Unde ești tu cea orgolioasă?

   - El m-a învățat să iert și să-mi calc orgoliul în picioare. Am descoperit  că pot sta ore în șir fără să vorbesc nimic. L-am dat dracu și pe el de multe ori, dar apoi îl luam de acolo fiindcă aveam nevoie de el ca de mine.

   - Dacă aș fi fost eu în locul tău, tu m-ai fi dat cu capul de pereți până mi-ar fi ieșit și ultima fărâmă din ideile astea proaste. Ai să te întorci plângând ca și noi. Îi dăruiești tot din tine. Ai să rămâi goală.

   - Dar există în mine o forță  și o dorință mai mare să mă cunosc pe mine așa goală cum am să rămân. Sunt curioasă să știu ce zace în mine, până unde și cum am să merg. Am mers până acum dreaptă așa cum mă învățase mama, dar știu că există și alte mersuri. Unii cum pot să meargă în genunchi sau în mâini? Şi unii chiar nu știu să meargă.

   - Doamneee!!!! Ești nebună. Îți vrei răul singură. Fii mulțumită că știi să mergi.

   - Nu îmi vreau răul, doar că vreau să aflu de ce pot fi capabilă.

   Făcuse rost de timp pentru a-l transforma în muză. Era muza care scotea din ea picături din necunoscutul ce zăcea acolo nederanjat. Purta mereu cu ea rămășițe din suflet, un fel de cicatrici ale unor stări trecute pe care le tot zgândărea să mai iasă cenușa, căci fumul s-a dus de mult.

   Ar fi zis odată: “Să nu-ți pară rău de-o dragoste neîmpărtășită sau imposibilă, dacă ai să învingi imposibilul are să-ți dispară gustul dulce. Unele lucruri trebuiesc lăsate așa nebune, nu spânzurate”. Acum însă o incita imposibilul, iar neputința se transforma într-o adevărată aventură. Un amalgam de sentimente fusese dezgolit și devenea brusc motivul pentru care era dispusă să facă lucruri murdare. Mai greșise ea și înainte, dar chestii pe care nu și le reproșase. Tocmai lipsa concretă a unui astfel de reproș o stimula.

   Descoperea în dânsa lucruri moarte sau neinventate. Se recicla și se cârpea și învăța cum să se ofere pe sine pentru o reconstrucție, doctorului de suflete. Atât de frumos când te oferi complet ca pe o ofrandă și-ți pui acolo și toată încrederea. Să știi că ori te învie, ori te omoară de prea multă iubire.

   Se afla acolo. Acolo unde nu-i era bine, acolo unde metamorfoza în ea omizile urâciunii în fluturii dragostei. Tratamentul avea ca reacții adverse amenzii crunte căci uneori înainte de culcare nu-și mai amintea nici cine e și nici de ce e acolo...


With LOVE,
A.S.