Mulțumesc, străine!

   Straine, mulțumesc că-mi zâmbești în fiecare zi. M-am obișnuit cu tine, parcă-mi intri-n suflet când îmi dăruiești zâmbetul ăla fără motiv sau poate se vede pe fața mea că-ți cer să fii deschis și să te simți în largul tău când treci pe lângă mine.

   E terapia pe care o căutam ca o nebună, alergând în necunoscuturi. Am realizat în ziua în care n-am ieșit să te întâlnesc, în ziua în care am pășit în interiorul meu să observ ce reacții ai stârnit, să număr zâmbetele ce mi le-ai oferit în viața asta, să te analizez pe tine și momentele în care ai făcut-o. Să nu crezi că le-am uitat căci le-ai marcat pe multe dintre ele, apărând ca prin minune. Ți-ai făcut timp pt mine. Gândurile tale au ieșit la iveală și fără să vrei te-ai oferit pe tine drept psiholog al oamenilor de pe drumuri. Ne-am simțit mai apropiați, ca și când ne-am fi unit forțele și am devenit invincibili.

   Străine, cred că într-o altă viața am fost prieteni. Ne întâlnim în vise și ne povestim de-ale noastre, râdem, dansăm și poate de asta ne zâmbim când ne întâlnim. Fără să vrem, purtăm în noi fărâme din celălalt. Cred că nu demult ne-am despărțit pentru a experimenta necunoscutul. Noi ne-am scris povestea asta împreună într-o noapte și ne-am hotărât să ne aventurăm. Mai știi?

    Iar despre zâmbet...zâmbetul e semnul nostru pentru a ne asigura că-i totul bine, altfel ne-am îngrijora. Când nu o faci, simt că-i ceva neregulă cu tine și te privesc, încerc să-mi dau seama ce simți, de ce-ai avea nevoie, uneori îți adresez câteva cuvinte, alteori îți întind o mână, un ban, o privire sau te las în pace fiindcă știu că de asta ai nevoie, iar când ajung acasă mă rog pt tine.

    Străine, tu te transformi de fiecare dată, ba într-un copil gingaș și fără griji și-mi amintești cam cât de simplu e să fii liber și să faci ceea ce-ți spune inima, ba într-un bătrân fără energie, dar care încă se mai bucură de ceea ce a experimentat. Din postura asta zâmbești și plângi de fericire și-mi oferi încredere că îmi pot atinge visurile. Într-o zi ai fost și cerșetor, om al străzii și mi-ai demonstrat că în ciuda dificultăților financiare poți încă zâmbi, trăi și bucura de orice întâlnești în cale. N-am să te uit nici când te-ai transformat în taximetrist sau în doamna de la ghișeu și m-ai învățat că poți fi draguț chiar și în momentele de stres, sau când ai fost un simplu om pe care nu l-am mai văzut niciodată. Ai notat în mine lecții simple care-mi construiesc gândurile, apoi faptele.

   Străine, de multe ori mi-ai fost apropiat, iar pe parcurs mi-ai devenit profesor, antrenor, prieten sau coleg. M-ai învățat cât de simplu poate fi să oferi un zâmbet ție și celorlalți, căci dăruindu-le celorlalți capeți încredere în tine, căci cu un gest mărunt poți schimba fizionomia fețelor și sufletelor celor ce interacționează cu tine.

With LOVE,
A.S.