Erotismul dragostei

   O senzație de rece pe pielea fierbinte îmi trezește simțurile adormite după un joc erotic al dragostei mult așteptate. Două degete ce se tot plimbau pe conturul coapselor deja descoperite de lenjeria martoră a secretului nostru.  O mângâiere ușoară a buzelor şi un sărut  lung pe gâtul descoperit de buclele răvășite, care se lasă ușor până pe sâni. Îi căutam degetele alea incitante, buzele alea senzuale cu care-mi șoptise că-s cea mai frumoasă și sexi femeie din lume. Mă amăgește cu atingeri tandre, cu senzația unificării a două suflete ușoare...purtătoare de dragoste.

    Îmi vine să urlu de bucurie și să-l mai iubesc încă odată. Dimineața asta nu visez, ci mi s-a îndeplinit visul. N-aș vrea să deschid ochii atât de repede, aș vrea să mă mai trezească încă odată și încă odată...de câte ori e nevoie. Mi-am dăruit toată senzualitatea şi toate visele. S-au împletit împreună cu dorința și au deschis împreună poarta spre iubire...

    Răsuceam cearceafurile de parcă ne roteam odată cu Pământul. Exersam ritmurile inimii în acord cu respirația. Ne mototoleam, ne sifonam, ne luam de la capăt, ne îmbinăm și ne reluam.

    Un simplu dans de tango în patul vechi din casa amintirilor. În mijlocul beției de senzații să te trezești că vrei să-mi seduci iarăși pielea, să-mi guști sărutul și apoi să-mi împletești părul așa cum energiile noastre s-au împletit printre atingeri, gemete, cuvinte picurate pe sâni, pe coapse, pe tălpi, printre plăceri primordiale acompaniate de scrieri ale degetelor în acorduri de simțuri.

   O noapte, un ceas, un Univers deschis de doi creatori de iubire într-un act sacru. O placere acceptată de ambele trupuri și dorită de ambele suflete.

With LOVE,

A.S.

Nu mai e timp

        Viața e nedreaptă. E nedreaptă pentru că aşa vrem noi, pentru că nu o luăm în serios, pentru că glumim cu cele mai serioase gânduri, pentru că plecăm exact când ar trebui să rămânem, pentru că ne îngropăm în minciună, pentru că nu avem puterea de a accepta propriul adevăr, pentru că ne irosim timpul cu greșeli, în loc să ne focusăm pe ceea ce este întradevăr constructiv, pentru că ne e mai uşor să distrugem cu un şut decât să construim cu două mâini şi un creier, pentru că am uitat să iubim, pentru că jignim când ar fi trebuit să ne înțelegem pe noi şi pe semeni noştri. Noi râdem, plângem, dezbinăm, blamăm, urlăm pentru că ne e frică de noi, de viaţă, de sentimente, de iubire. Confundăm adesea iubirea cu trădarea, iertarea cu ura, adevărul cu minciuna...

    Pentru că avem vieți de salvat şi situaţii de experimentat, pentru că avem gânduri de construit şi oameni de iubit, pentru că suntem înconjurați de oameni frumoşi, pentru că am fost creați în cel mai suprem act de iubire, pentru că trăim datorită Universului, pentru că mai avem o șansă în această viaţă, pentru că mai putem încă simţi recunoștința, pentru că încă mai putem cere iertare, pentru că încă mai putem iubi, pentru asta trebuie să trăim frumos. Pentru că nu mai e timp....
With LOVE,
A.S.

Război vs. iubire

   Câmpuri de bătălie se întind în faţa ochilor, pe după munți, pe întinse câmpii și ne-ajung și pan’ la suflet. A fost vreme de război între noi, un război de sentimente și fiori. M-ai cucerit cu flori și sărutări și m-am predat dragostei.

   O, Doamne cât de bine-i să fii sub autoritatea iubirii și torturată de fiori și sărutări. Cât de mult mi-a crescut iarba pe suflet și câte rândunici și-au făcut cuibul aici, pe câmpurile bătăliei! Ne-am contopit!

   Te-am respirat în vreme de pace și te-am iubit în vreme de război.

   Ne-am compus din paradoxuri, ne-am destrămat în neant, am zburat în văzduh și am păcătuit în iad.

   Mi-a lipsit curajul, iar strategia am construit-o în ură, pe când a ta a fost gândită în vreme de iubire cu sinapse, tipuri de reacții, idealuri și vise.

   Relația, unde termenii antagonici se atrag și se resping reciproc, pe rand, fiecare deget cu centimetrii de simțiri.

With LOVE,

A.S. 

Ultima data...

Ultima clipă, ultima strângere de mană și un ultim strop de iubire într-o ultimă privire. Așa-s despărțirile. Frumoase, urâte, pline de emoție sau pline de furie. Sunt călduroase sau reci şi lași acolo toate sentimentele, toate gândurile, toată magia şi energia.

   Dac-ai şti că-i ultima dată când îi mai simți bătăile inimii, l-ai vedea pe de-a-ntregul, un om minunat c-un braț de vise sau l-ai vedea ca pe cel mai înfiorător personaj de desene animate? I-ai contura chipul într-un tablou pus pe noptieră? I-ai sădi flori în suflet sau i-ai smulge tăcerea? L-ai mângâia cu iertare sau l-ai trimite la dracu?

   Şi dacă te-ar săruta c-o ultima fărâmă de iubire, așa brutal sau senzual, cum o făcea odată, l-ai strânge în brate să-l smulgi din lumea asta și sa-l bagi în suflet?

Cu ce strângere de mană i-ai da drumul? Cu ce cuvinte l-ai iubi? Cu ce gânduri ai porni? Cu ce șoapte l-ai săruta și cu ce vibrație l-ai atinge?

   Sau ai tăcea...aşa brusc, îndelung pentru a păși încet, ușor, pe neînsemnate în suflet și să nu mai pleci niciodată? Ai tăcea pentru a asculta cântecul inimilor voastre? Ai tăcea pentru a vă reuni încă odată? Ultima dată? Ai tăcea pentru a medita, pentru a renaște?

   Când taci, toată revolta din tine se liniștește, te dezbraci de substraturi, de cuvinte grele și auzi iubirea și iertarea. Când taci, îi dai răgaz inimii să bată, să simtă, să rezoneze şi să ierte, să audă, să asculte și să înțeleagă.

   Se aude ceva! Se aude vocea din noi, din iubire și emoție.

  Cuvintele pot îngropa sentimentele. Cuvintele pot murdari. Cuvintele pot strica într-o clipă ceea ce simțurile au construit într-o poveste. Lasă-le să plutească!

   Dacă ai ști că-i ultima iubire, i-ai spune ceva sau ai tăcea?

With LOVE,
A.S.