marți, 27 octombrie 2015

Dorinta dreptelor

     L-am zărit de-atâtea ori la fereasta mea. La fereastra minții mele, căci casa nu prea mi-o vizita. Poate că-i era teamă de atâtea începuturi, oricum ambii eram obișnuiți cu singurătatea. Un suflet în plus ar fi stricat viețile noastre... Ne aflam în perioada în care descopeream în noi locuri miraculoase. Ne doream unul pe altul, dar mai plăcut era să ne analizam reacțiile.

      M-am trezit de atătea ori să-mi aștern gândurile și să-mi desenez emoțiile. Era puterea insipirației mele, cunoașterii universului. Nu el, căci nu ne-am mângaiat pielea, nu ne-am intersesctat corpurile, nu ne-am smuls tandrețuri în zilele geroase și nici nu ne-am răcorit cu sărutări în zilele caniculare.

     Mi-a scris într-o zi pe palmă și a lasat un mesaj pentru o viață întreagă, un fel de urmă a unui suflet evoluat care și-a marcat prezența, știind că va fi un trecător prin viața mea.

     '' Eram ca două drepte paralele, dar cu o voință de a deveni perpendiculare. Când am format unghi derept, ne-am cutremurat revenind la formula inițială. Am mai avut și alte tentative, iar când eram pe cale să devenim ce ne doream, ne-am razgandit...Voiam să devenim un cerc.''

With LOVE,
 A.S.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu