Nu e vorba doar de momentul în sine pe care nu l-am simțit sau nu ne-am dat seama când și cum ni s-a scurs printre degete, e vorba și de nesimțire în sensul cel mai jignitor pe care-l poate lua o persoană, neavând curaj să pună punctul pe "i" și să-i înșiruie partenerului o lista infinită de motive pentru care a ales drumul cuvenit lui. Spun "drumul cuvenit lui" pentru că atunci când ești hotărât să faci asta înseamnă că realizezi, după ce cântărești situația, că cel mai bine pentru tine e să-ți iei tălpășița, după ce omul de lângă tine ți-a dat, fie o lecție scrisă cu bold, fie un pumn zdravăn în cel mai nepotrivit moment.
Sunt oameni care se lasă acolo și se uită pe ei. Se uită adesea printre perne sau certuri, printre păduri sau pășuni, sau pur și simplu în brațele unui străin. Asta înțelegându-se de la sine că astfel a evoluat iubirea puternică din înflăcăratele inimi. Încet, încet se sting, ba cu apă, ba cu vin, ba cu o ieșire extraconjugală, că deh...corpul simte nevoia să iasă din anonimat primul, iar sufletul îți zice las' ca merge, las' ca trece, las' ca nu aflaă, las' că iartă. Merge pe naiba, poate doar în genunchi când te târăști până la primele întâlniri și nu mai simți nimic, doar niște imagini ca-ntr-un diafilm se rotesc în fața ta. Te ridici și rostești ca un obsedat sau ca un nebun ce-și vindecă nebunia singur că trebuie s-o pui de înmormântare, unde mai adaugi și că era decedată de ceva timp (de iubire tot pălăvrăgeam). Eiii...acum realizezi tu de unde certuri, neînțelegeri căci mirosea. De reînviat n-ai cum...că-i dusă. Ți-aș spune să cumperi alta, dar pentru asta trebuie să cauți magazinul unde se vinde iubire...
Aici ajunge nesimțirea. Să-l ții pe lângă tine ca pe-un cățeluș odată ce realizezi ca n-ai ce-i da sau să-l gonești?
Gonește-l, dar nu cu picioarele!
Nu-ți lăsa viitoarea fostă jumătate să-și chinuie inima cu fel și fel de gânduri, destul cât s-a chinuit cu tine. Dacă tot decizi să vă eliberați și să zburați din cuib, arată-i și cum să zboare corect.
Fie-ți milă de tine și de celălalt! Odată v-ați strâns mâinile ca la un pact, oferă-i aceeași încredere și acum în singurătate! Arată-i plăcerea singurătății așa cum i-ai arătat și plăcerea vieții în doi.
Lasă-ți amprenta pe unde pășești, dar nu-n noroi, ci-n suflet.
Despărțirile sunt făcute să doară! Doare oricum, dar o putem diminua creând situația potrivită și oferind sprijin.
Doare despărțirea, dar mai tare doare obișnuința.
Sustrage-te pe nesimțite, dar nu deveni un nesimțit! Rămâi om până la final!
With LOVE,
A.S
