Zborul

Azi am călătorit mult.

Sufletul meu a dorit să te întâlnească.

A obosit, a renunțat...

Ne-am pierdut.

Îmi e frică.

El e firav, e plăpând...

Și când e ploaie și când e vânt,

preferă să admire cerul de deasupra norilor

Și să-și imagineze ploi de stele și că poate zbura.

Îmi fac griji pt el...

E așa fragil.

Nu-și amintește că aripile sunt la mine.

E frig, e întuneric, nu se mai văd culorile aripilor,

nu mai pot emana fericire și nu mai pot dărui un zâmbet.

E o suferință  acustică...

Plouă…iar picătura mi-a umezit aripile,

nu mai pot zbura în căutarea Lui.

Am încercat să mă învelesc cu o frunză,

dar vântul a fost mai puternic...

Nu-mi rămâne decât să mă învelesc cu Pământ!

Oricum  sunt nimic fără Suflet!

Mă vreau înapoi!

Un spectacol de culori mă trezește...și o rază îmi deschide pleoapele...

Sunt fericită!

Sunt în zbor spre văzduh...

Am să-L găsesc și n-am să-L mai las niciodată să plece!

Azi am zburat pană la Soare...

Acolo stau sufletele.

Dar  mi-a atins aripile și mi-au luat foc,

Era așa frumos, dar dureros!

Am fost mai vulnerabil decât sufletul meu!

With LOVE,
A.S.