Prima donație

Boli și boli se împletesc și se-ntretaie.

Și eu, și voi trăim aceeași vâlvătaie.

Cu câtă foamete acoperă Pămantul!

Am vrea să-i ajutam...poate cu gândul.

E spital plin de nebuni și de nebune,

Și doar poeții vor o ficțiune.

Buze de lună, ochi de creion,

Picioare cu cârje, mâini de-avion.

Aruncă cu țiglă, iar alții cu stele,

Deosebim aventura când intră-n tunele.

Stau rastigniți în iarba de-acasă,

Ce spunem noi...lor nu le pasă.

O, dulce trup ce respiri în mormânt,

Ieși de privește  ce chin pe Pământ!

Cum vălul e scurt și necunoscut,

Au crezut în minciuni...E  mai plăcut.

S-au molipsit și-acum ca o haită,

Pășesc, se rotesc, șușotesc laolaltă.

Sub un botez boreal, acceptă buchete,

Aici și acum, jurăminte stridente.

Dar când refuză doza de sânge,

Căutam donatori ca să le-alunge

Ceea ce au în suflet, să plângă!

Să înceapă din nou bătălia pe stâncă!

Încep să donez o duioasă lumină,

Infuzii de stele în noaptea senină.

Îi salvez pe nebunii din această poveste.

Sunt martorul lor. Ei pot să v-ateste!

Mintea mea pierde, iar mâna îl strânge.

Devin poet, donator de sânge,

Întru-un spital de bolnave cuvinte.

Și astfel dau sens vieții și mie!

With LOVE, 
A.S.