vineri, 27 martie 2015

Cele zece adevaruri (Cherie Carter-Scott “If Life Is A Game, These Are The Rules”)


Lectia nr. 1: Vei primi un corp

Corpul pe care il primesti la nastere este unic si, indiferent daca iti place sau nu, este al tau pe toata durata vietii. Fii de acord cu el, accepta-l, primeste-l. Nu vei mai primi un altul, de-a lungul acestei existente pe Pamant. Iar ceea ce e cu adevarat important, este ceea ce se afla inauntrul tau, dincolo de trupul fizic. Nu sunt doar vorbe.

Lectia nr. 2: Ti se vor da lectii

Pentru ca ai fost trimis in viata si ti s-a dat un corp, vei primi in continuare si lectii. Viata este un sir nesfarsit de lectii din care, indiferent de varsta, sex, viata, timp si perioade temporale, vei avea de invatat de fiecare data. Cu fiecare zi care trece, vei avea cate ceva de invatat. Cu fiecare zi care trece, vei acumula experienta de viata. Cu fiecare zi care trece, te vei lovi de cate ceva. Vei fi nevoit sa inveti, vei vrea sa inveti. Iar traversarea acestor lectii, acumularea de experienta dau, de fapt, sens existentei tale.

Lectia nr. 3: Nu exista niciodata greseli. Doar lectii

Incercarile, reusitele, dar si greselile, fac parte din lectiile pe care le ai de invatat. Victoriile fac parte din lectii. Experientele nefericite si nereusite fac parte din lectii. Greselile sunt iminente – poate chiar necesare – pentru a atinge intelepciunea spirituala. Este important sa-ti percepi greselile personale, dar si pe ale altora, ca facand parte integranta din procesul de invatare. Este important sa iesi din ele cu fruntea sus si cu zambetul pe buze – zambindu-ti tie, zambindu-le celorlalti, iertandu-te, iertandu-i pe ceilalti, aratand compasiune, aratandu-ti compasiune tie insuti. Iertarea inseamna stergerea datoriilor emotionale, eliberarea de orice resentiment sau sentiment de vina. Iertarea nu inseamna doar o lectie in plus, ci o lectie  invatata, un pas urias spre ceea ce ti-ai propus.

Lectia nr. 4: Lectia se repeta, pana cand este invatata

Lectiile sunt repetate, pana la invatarea lor completa. Mai mult ca sigur ca asa este. Lectiile se incapataneaza sa revina ostentativ in viata ta, pana cand vei fi capabil sa le intelegi ca atare, pana cand vei intelege ca o greseala nu este un capat de lume, ci doar cel mult o lectie. Provocarile, problemele, nemultumirile, toate acestea vor aparea in mod constant in viata ta, daca nu le percepi ca pe ceea ce sunt. Niste provocari, nemultumiri, probleme, LECTII din care ai intotdeauna ceva de invatat… Eliminarea probemelor inseamna, de fapt, acceptarea cauzalitatii si asumarea propriei responsabilitati pentru ele. Ca sa inveti o lectie, trebuie sa iti asumi greselile invatarii ei. Trebuie sa iti asumi responsabilitatea pentru ele si pentru ceea ce ti se intampla – fara sa cauti vinovati in jurul tau, fara sa gasesti pretexte sau motive pentru nefericirea ta actuala.

Lectia nr. 5:  Nu incetezi niciodata sa inveti

Crezi ca, la un moment dat, vei termina de acumulat lectii si informatii. Crezi, la un moment dat, ca ai invatat tot ce se putea invata. Ca mai mult de atat nu se poate. BA SE POATE. Intotdeauna vei avea ceva de invatat. ALTCEVA. Atata timp cat esti in viata, atata timp cat ai un trup si un suflet si te lasi prins in ritmul vietii, vei avea de invatat. Asta, pentru ca nu exista etapa a vietii tale, din care sa nu ai de invatat. Daca reusesti sa fii flexibil, sa-ti constientizezi punctele slabe, sa te desprinzi de obisnuinta, adaptandu-te schimbarilor, iti vei inlesni cu mult procesul de invatare si drumul catre multumirea de sine.

Lectia nr. 6: Nu exista un acolo, mai bun decat aici

Nu exista un acolo, mai bun decat aici – chiar daca asa pare. Nu exista un acolo, mai bun decat aici, daca vrei sa fii fericit ACUM. Ca sa fii fericit in acest moment, trebuie sa te bucuri de ceea ce ai in acest moment. Trebuie sa extragi din ceea ce ai ACUM, ceea ce este mai bun. Trebuie sa fii multumit de tine insuti, de punctul in care ai ajuns, de alegerile pe care le-ai facut, fara conditionari. Ceea ce este aduce mai rapid fericirea, decat ceea ce ar putea sa fie, ceea ce ar putea sa fie in alta parte, in alte circumstante, in alte conditii, langa o alta persoana, intr-un alt timp, poate alta…

Lectia nr. 7:  Cei din jurul tau sunt oglinzi care te reflecta pe tine

Lasa deoparte tendinta de a-i judeca pe ceilalti, de a-i respinge, de a-i iubi, de a-i uri, de a-i tine la distanta. O faci intr-un mod subiectiv, raportandu-te la lucrurile pe care le judeci, le respingi, le urasti sau le iubesti la tine insati. Acceptarea de sine (cu felul tau de a fi, de a simti, de a gandi), asa cum este sinele tau, este o lectie pe care trebuie sa o inveti, ca sa ii poti accepta pe ceilalti, asa cum sunt ei.

Lectia nr. 8: Doar de tine depinde ceea ce ti se intampla in viata

Ceea ce ti se intampla in viata depinde de tine – si doar de tine. Nu este un truism. Alegerea iti apartine. Ai la indemana, la fel ca toti ceilalti, resursele necesare pentru a obtine ceea ce iti doresti de la viata. Startul spre fericire se da de la aceeasi linie. Ca sa reusesti, uneori trebuie sa inveti sa si pierzi, sa lasi sa plece, sa depasesti momente, sa ai curaj, sa indraznesti, sa visezi, sa-ti aduci aminte ca ai putere, sa crezi cu adevarat ca destinul tau depinde de tine.

Lectia nr. 9: Raspunsurile pe care le cauti se gasesc, de fapt, inauntrul tau

Toate raspunsurile pe care le cauti in jurul tau se gasesc, de fapt, inauntrul tau. Asculta-te, stai de vorba cu tine, vezi ce-ti spun instinctele, vezi care sunt cele mai ascunse dorinte ale tale, vezi care sunt sentimentele tale cele mai profunde. Ai incredere in ceea ce iti spun toate si ai incredere in tine. Lasa-le sa te inspire. Lasa-le sa te transforme. Iti pot furniza cel mai precis si corect raspuns pe care l-ai primit vreodata.

Lectia nr. 10: Vei uita toate aceste reguli, la nastere.

 Cherie Carter-Scott “If Life Is A Game, These Are The Rules” (Daca viata este un joc, acestea sunt regulile)

luni, 16 februarie 2015

Îmi place...

  Îmi place să presar bucățele din mine pe unde pășesc, în fiecare casă unde-am locuit, în fiecare pat unde-am dormit, la fiecare balcon sau fereastră de unde-am privit. Fiecare păstrează parfum din sufletul meu...

  Uneori le-am zâmbit, alteori le-am lăsat ca suvenir câte-o lacrimă. N-am să rămân șubredă și n-am să-mi sărăcesc sufletul dacă-l las peste tot.

  Vreau să mă simt pretudindeni, pe fiecare stradă pe care-am mângâiat-o și-n fiecare suflet cu care-am respirat aceeași emoție. N-am să rămân săracă, nu mă ofilește plăcerea.

  Mă învie energia din locurile și oamenii în care exist!


With LOVE,
A.S.



duminică, 15 februarie 2015

Ritualul...



   Am inițiat un ritual de curățare a sufletului meu poluat. Un ritual conștient ce presupune dezinfectarea amintirilor, eliberarea spațiului plin de obiecte inutile, spălarea paharelor pline de ruj, aruncarea la coșul de gunoi a șervețelelor pline de durere, înainte de a-mi lăsa câmpul energetic să interacționeze cu cel al altei ființe, înainte de a trece la schimbul subtil de informații. Casa mea va fi mereu curată, gata să primească oaspeți cărora să le ofer rezerve din sufletul meu generos. După plecarea acestora voi șterge cu grijă orice urmă de amintire neplăcută și voi păstra în tablouri, chipuri smerite.

  Capăt din fiecare întâlnire noi resurse pentru a îmbrățișa următoarea experiența, pregătesc încă de pe acum dulcețuri pentru anotimpul în care voi petrece momente de liniște printre vechile cărți ale vieții mele....


With LOVE,
A.S.

vineri, 11 iulie 2014

Scrisoare de la Viaţă


Din inimă                                                                            11.07.2014


                                                                     Dragă omule,

   Azi ți-am amintit că nu pornesc odată cu tine de la start și nici nu mă opresc în loc atunci când pierzi sau câștigi. Am ritmul meu. Așa că nu mă forța și nu mă lega de gât ca pe o cheie. Doar simte-mă, trăiește-mă! Nici nu știi când vei învăța să zbori.

   Eu nu mă învârt în jurul tău. M-am așezat în tine...și-mi e bine. Am o priveliște minunată și vreau să te invit s-o vizitezi și tu. Câteodată cred că ești orb în suflet. Și tu știi oare cam cât infern poate exista într-un asemenea loc întrucât nici nu mă observi? Trăiesc pretutindeni, în oameni, în păduri și în nori. Apreciază-mă! Spune-le oamenilor, prin care mă manifest, cantitatea de iubire ce o cântăresc! Expune-le interiorul tău! Mângâie-mi frunzele, ascultă-mi ploaia, miroase-mi teiul! Lasă fiecare formă de energie în care exist să pătrundă în tine. Arată-le iubire și respect, azi, cât simți, căci poate nu va mai exista o data viitoare. Poate vei învăța să zbori mai devreme decât crezi și atunci n-ai să mai ai simțiri.

   Când sunt cu tine, puține lucruri le mai poți lua de la zero. Le iei așa cum sunt, te conformezi chiar dacă ai vrea să le repari. Îți e jenă, îți e teamă și amâni. Amâni pentru un nou răsărit plin de speranțe, dar realizezi că tot tu cu mine și aceleași sentimente am rămas.

    Privește-mă pe mine, viața ta! Îți place cum m-ai crescut? Ai vrea să mă educi? Ai vrea sa-mi pui la fereastră un coș cu bucurii? Atunci rostește adevărul! Fă-ți curaj și arată-le cam câtă iubire au sădit în tine cei din jur. Nu lăsa clipa să se ducă odată cu mine. Profită! Simte-o! Trăiește-o! Căci va veni o zi când ai să faci bilanțul oamenilor plecați din viața ta. Unii au plecat de bunăvoie construindu-și cuiburi în alte inimi sau în alte pământuri, iar pe alții i-ai gonit tu, regretându-i mai apoi că ți-au smuls ocazii pentru a evolua. Poate ai vrea să le expui interiorul tău chiar cu riscul de a fi judecat. Dar dacă vrei să te eliberezi, fă-o! Exersează în oglindă mai întâi, dar să nu dureze prea mult.

Eu nu te părăsesc, eu te conduc spre nemurire!

Cu dragoste,
Viața!

P.S. Nu aștept răvaș de la tine. Tu doar încearcă să te dezbraci de prejudecăți și să faci ceea ce simți.

vineri, 25 aprilie 2014

Despărțirea pe nesimțite




     Nu e vorba doar de momentul în sine pe care nu l-am simțit sau nu ne-am dat seama când și cum ni s-a scurs printre degete, e vorba și de nesimțire în sensul cel mai jignitor pe care-l poate lua o persoană, neavând curaj să pună punctul pe "i" și să-i înșiruie partenerului o lista infinită de motive pentru care a ales drumul cuvenit lui. Spun "drumul cuvenit lui" pentru că atunci când ești hotărât să faci asta înseamnă că realizezi, după ce cântărești situația, că cel mai bine pentru tine e să-ți iei tălpășița, după ce omul de lângă tine ți-a dat, fie o lecție scrisă cu bold, fie un pumn zdravăn în cel mai nepotrivit moment.

    Sunt oameni care se lasă acolo și se uită pe ei. Se uită adesea printre perne sau certuri, printre păduri sau pășuni, sau pur și simplu în brațele unui străin. Asta înțelegându-se de la sine că astfel a evoluat iubirea puternică din înflăcăratele inimi. Încet, încet se sting, ba cu apă, ba cu vin, ba cu o ieșire extraconjugală, că deh...corpul simte nevoia să iasă din anonimat primul, iar sufletul îți zice las' ca merge, las' ca trece, las' ca nu aflaă, las' că iartă. Merge pe naiba, poate doar în genunchi când te târăști până la primele întâlniri și nu mai simți nimic, doar niște imagini ca-ntr-un diafilm se rotesc în fața ta. Te ridici și rostești ca un obsedat sau ca un nebun ce-și vindecă nebunia singur că trebuie s-o pui de înmormântare, unde mai adaugi și că era decedată de ceva timp (de iubire tot pălăvrăgeam). Eiii...acum realizezi tu de unde certuri, neînțelegeri căci mirosea. De reînviat n-ai cum...că-i dusă. Ți-aș spune să cumperi alta, dar pentru asta trebuie să cauți magazinul unde se vinde iubire...
    Aici ajunge nesimțirea. Să-l ții pe lângă tine ca pe-un cățeluș odată ce realizezi ca n-ai ce-i da sau să-l gonești?
    Gonește-l, dar nu cu picioarele!

    Nu-ți lăsa viitoarea fostă jumătate să-și chinuie inima cu fel și fel de gânduri, destul cât s-a chinuit cu tine. Dacă tot decizi să vă eliberați și să zburați din cuib, arată-i și cum să zboare corect.

    Fie-ți milă de tine și de celălalt! Odată v-ați strâns mâinile ca la un pact, oferă-i aceeași încredere și acum în singurătate! Arată-i plăcerea singurătății așa cum i-ai arătat și plăcerea vieții în doi.

    Lasă-ți amprenta pe unde pășești, dar nu-n noroi, ci-n suflet.

    Despărțirile sunt făcute să doară! Doare oricum, dar o putem diminua creând situația potrivită și oferind sprijin.

   Doare despărțirea, dar mai tare doare obișnuința.

   Sustrage-te pe nesimțite, dar nu deveni un nesimțit! Rămâi om până la final!

With LOVE,
A.S

vineri, 28 martie 2014

Mulțumesc, străine!



   Straine, mulțumesc că-mi zâmbești în fiecare zi. M-am obișnuit cu tine, parcă-mi intri-n suflet când îmi dăruiești zâmbetul ăla fără motiv sau poate se vede pe fața mea că-ți cer să fii deschis și să te simți în largul tău când treci pe lângă mine.

   E terapia pe care o căutam ca o nebună, alergând în necunoscuturi. Am realizat în ziua în care n-am ieșit să te întâlnesc, în ziua în care am pășit în interiorul meu să observ ce reacții ai stârnit, să număr zâmbetele ce mi le-ai oferit în viața asta, să te analizez pe tine și momentele în care ai făcut-o. Să nu crezi că le-am uitat căci le-ai marcat pe multe dintre ele, apărând ca prin minune. Ți-ai făcut timp pt mine. Gândurile tale au ieșit la iveală și fără să vrei te-ai oferit pe tine drept psiholog al oamenilor de pe drumuri. Ne-am simțit mai apropiați, ca și când ne-am fi unit forțele și am devenit invincibili.

   Străine, cred că într-o altă viața am fost prieteni. Ne întâlnim în vise și ne povestim de-ale noastre, râdem, dansăm și poate de asta ne zâmbim când ne întâlnim. Fără să vrem, purtăm în noi fărâme din celălalt. Cred că nu demult ne-am despărțit pentru a experimenta necunoscutul. Noi ne-am scris povestea asta împreună într-o noapte și ne-am hotărât să ne aventurăm. Mai știi?

    Iar despre zâmbet...zâmbetul e semnul nostru pentru a ne asigura că-i totul bine, altfel ne-am îngrijora. Când nu o faci, simt că-i ceva neregulă cu tine și te privesc, încerc să-mi dau seama ce simți, de ce-ai avea nevoie, uneori îți adresez câteva cuvinte, alteori îți întind o mână, un ban, o privire sau te las în pace fiindcă știu că de asta ai nevoie, iar când ajung acasă mă rog pt tine.

    Străine, tu te transformi de fiecare dată, ba într-un copil gingaș și fără griji și-mi amintești cam cât de simplu e să fii liber și să faci ceea ce-ți spune inima, ba într-un bătrân fără energie, dar care încă se mai bucură de ceea ce a experimentat. Din postura asta zâmbești și plângi de fericire și-mi oferi încredere că îmi pot atinge visurile. Într-o zi ai fost și cerșetor, om al străzii și mi-ai demonstrat că în ciuda dificultăților financiare poți încă zâmbi, trăi și bucura de orice întâlnești în cale. N-am să te uit nici când te-ai transformat în taximetrist sau în doamna de la ghișeu și m-ai învățat că poți fi draguț chiar și în momentele de stres, sau când ai fost un simplu om pe care nu l-am mai văzut niciodată. Ai notat în mine lecții simple care-mi construiesc gândurile, apoi faptele.

   Străine, de multe ori mi-ai fost apropiat, iar pe parcurs mi-ai devenit profesor, antrenor, prieten sau coleg. M-ai învățat cât de simplu poate fi să oferi un zâmbet ție și celorlalți, căci dăruindu-le celorlalți capeți încredere în tine, căci cu un gest mărunt poți schimba fizionomia fețelor și sufletelor celor ce interacționează cu tine.

With LOVE,
A.S.

sâmbătă, 8 martie 2014

În mama mea trăiește Dumnezeu

       În mama mea parcă trăiește Dumnezeu. E un creator de vieți. Pe unde pășește oferă viață...casei și grădinii pe care le-a aranjat după bunul plac cu mici lucrușoare, alte minuni ce i-au ieșit din mâinile alea de magician. Când mi-a dat viață, a pus din ea în mine, din carnea și emoțiile ei. M-a ținut de mână, mi-a sărutat fruntea, mi-a oferit cadouri precum bunătatea, smerenia și frumusețea ei, mi-a conturat fiecare trăire, m-a învățat să merg, m-a pregătit pentru viață. Nu știu de unde a știut să facă toate astea, dar i-a reușit.

     Îi plac copiii și i-a iubit pe toți. Când eram mică, vedeam în ea puteri magice. Toți veneau la ea, ba pentru a-și face temele, ba pentru o lecție de înfrumusețare, ba pentru o ședință ca la psiholog. Știa de toate și nu înțelegeam cum de au loc atâtea în ea. Atunci eram geloasă, căci tot timpul cineva îmi fura mama, dar acum văd câtă bucurie ședea în ea când îi ajuta pe alții.

     E simplă în cuvinte, dar pune suflet și le dă emoție și viață. Când îți vorbește, parcă te pătrunde. Găsesc în ea o enciclopedie întreagă...căci orice aș întreba-o, știe. Poate pentru că și-a mutat biblioteca în ea sau poate că viața i-a scris o carte și i-a dăruit-o.

    Văd în ea o mașinărie care poate face atâtea activități deodată și fără să obosească. Îmi amintesc o scenă din bucătărie - ea făcea atâtea, iar eu un singur lucru, ea nu obosea, eu da. Întrebându-mă ”Cum eu pot, iar tu nu?”, fără nicio ezitare i-am răspuns “Pentru că tu ești o super mamă, un fel de Dumnezeu mai mic”.

    O admir pentru frumusețea  și eleganța ei, pentru că știe cât valorează, pentru că s-a vindecat singură, pentru cât a călătorit și pentru cât a studiat. O iubesc pentru că știe să iubească necondiționat, pentru că și-a rupt din viața ei, sacrificând-o pentru micile ei creații, pentru că din ea ies întotdeauna minuni, pui de Dumnezeu.

 With LOVE,
A.S.